Caută

Pregătire materiale 2 - Să le spun angajaților sau nu?

Pregătirea din timp a materialelor pentru vânzarea afacerii


Înainte de a începe, vreau să știți că respect mult timpul și atenția dvs. și primiți acest e-mail ca urmare a indicării interesului dvs. de a ști mai multe lucruri despre pregătirea din timp a materialelor necesare pentru vânzarea unei afaceri și, eventual, chiar să colaborăm în acest sens. Puteți opri trimiterea acestor email-uri oricând, dezabonându-vă prin butonul special din partea de jos a oricărui email. Acest lucru nu vă va elimina din lista noastră de e-mailuri principale (dacă sunteți pe aceasta), doar din seria trimisă în perioada 5-12 august.


Ieri am scris despre importanța transformării afacerii tale din microbuz în Amfibie pentru a o putea vinde atunci când va veni momentul sau vei fi nevoit să o faci. Pentru a citi articolul, dă click pe aceste cuvinte.



Să le spun angajaților sau nu?


Să găsești răspunsul la această întrebare este primul mare „hop” pe care îl ai de trecut imediat ce ai hotărât să îți vinzi afacerea.

Acest lucru e valabil și în cazul când doar te pregătești pentru acest moment. Cu toate acestea poate nici nu vei ajunge să îți vinzi afacerea, deoarece sunt mai multe soluții de ieșire din ea.

Lucrurile mereu se schimbă. Uneori de la o zi la alta. Dar dacă se ajunge la vânzare, atunci cel mai bine e să fii pregătit din timp pentru acest moment.

Să revenim la subiect acum.

Îmi amintesc că am mai scris această poveste într-un articol, acum câțiva ani…

Cred că era în primăvara anului 2010. Era în plină criză. Nu aveam nicio comandă. Aveam o mică echipă de 7 angajați la atelierul de tâmplărie de care mă ocupam împreună cu asociatul meu.

Stăteam foarte prost cu banii. Sunt sigur că și angajații știau acest lucru. Mai aveam și alte afaceri – câteva magazine și un mic transport de persoane. Poate că angajații sperau să mai bag bani în atelier din aceste afaceri, așa cum am făcut la început. Doar că și magazinele erau într-o situație similară.

Am discutat cu asociatul meu și am ajuns la concluzia că cel mai bun lucru (și cinstit) era să anunțăm echipa de problemele pe care le aveam. Cumva, pe undeva mai speram să ne înțeleagă și să mai continuăm lucrul până când problemele financiare se vor rezolva. Poate speram ca și ei să accepte pe moment un salariu mai redus. Nu mai știu exact.

Cert e că la pauza de masă i-am chemat pe toți să discutăm. Le-am spus că mai avem bani de salarii pentru 2 săptămâni. Că asta e sigur. Dar sper ca lucrurile să se mai schimbe în viitorul apropiat. Cu atât mai mult cu cât aveam câteva promisiuni de comenzi ceva mai mari, care încă se lăsau așteptate.

Am încercat să închei într-o notă optimistă, deși situația nu era deloc „roză”. Pe urmă m-am dus să iau masa de prânz la mama mea. Știu că i-am lăsat triști. Am revenit peste circa o oră. Poate mai puțin. Asociatul meu m-a anunțat că angajații mei sunaseră deja pe toți proprietarii de ateliere de tâmplărie din zonă (și nu erau puține) pentru a căuta să se angajeze la aceștia.

Am rămas șocat.

„Și…?” am mai putut întrebat. „Și nimeni nu i-a angajat. Ca norocul. Sunt probleme peste tot” mi-a răspuns asociatul.

Am fost cât de apropiat am putut față de ei. I-am înțeles ori de câte ori aveau o problemă. M-am comportat cât de bine am putut cu ei. Sau cel puțin așa consideram. Normal că aveam și eu unele așteptări din partea lor. Așteptări cum ar fi o fărâmă de loialitate. Doar că am descoperit că „loialitatea” sau ceva formă a acesteia era inexistentă.

Am înțeles că erau speriați de un viitor incert. Că vor un loc de muncă și o sursă de venit cât mai sigură cu putință. Dar niciodată nu mi-aș fi închipuit că într-o oră totul s-ar fi putut schimba.

Norocul nostru a fost că nimeni nu i-a angajat, indiferent cât de buni erau și cât de mult i-ar fi dorit în echipa lor înainte de criză.

Ca să închei povestea: atelierul nu s-a închis după cele 2 săptămâni. De fapt, nu s-a închis nici măcar pentru o zi. Funcționează și azi, dar fără mine. În următoarele 3-4 luni echipa s-a redus la 4 persoane, cu care am ieșit din acea criză.

Pentru mine a fost o lecție foarte valoroasă, deși cam scumpă. Emoțional.

Nu încerc însă să îți sugerez ca tu să nu le spui nimic angajaților tăi despre gândurile tale legate de vânzarea afacerii sau despre anumite acțiuni concrete deja întreprinse în acest sens.

Mai degrabă aș vrea să îți prezint toate variantele pentru ca tu să îți poți alege propria cale. Mai bine de atât nu te pot ajuta în acestă problemă.

După cum am spus, dacă le spui de o posibilă vânzare a afacerii tale se pot speria. Sau mai exact: sigur se vor speria de incertitudini. Ar putea reacționa precum au reacționat angajații mei. Cei mai buni angajați pot pleca. De obicei aceștia vor pleca primii deoarece și ei știu că sunt buni și sunt doriți de către concurența ta. În acest caz afacerea ta ar avea mult de suferit.

Dacă vor afla furnizorii tăi că vrei să-ți vinzi afacerea probabil va trebui în viitor să le plătești marfa pe loc, la livrare. Clienții ar putea să treacă la concurență deoarece afacerea ta tocmai a devenit incertă. Cei mai mulți întreprinzători văd astfel lucrurile și țin să păstreze confidențialitatea strictă privind orice aspect legat de vânzarea afacerii lor.

Știind toate acestea, chiar de la prima întâlnire cu aceștia le ofer întreprinzătorilor câte un acord de confidențialitate pentru ca ei să știe că orice lucru mi-ar dezvălui, acesta va fi considerat de mine ca fiind strict confidențial.

În practică, problema cea mai mare cu această cale e dată de situația în care într-un fel sau altul angajații află că întreprinzătorul vrea să își vândă afacerea. Se spune că un secret e secret doar atunci când o singură persoană știe un anumit lucru. De multe ori sunt acuzați consultanții. Pentru că întreprinzătorul consideră că doar de la ei s-ar fi putut afla. Însă foarte rar e adevărat acest lucru.

Cel mai des angajații află de intenția de vânzare a afacerii chiar de la întreprinzătorul respectiv. Poate vorbește cu contabilul său (sau directorul financiar, economic etc) și acesta spune doar la o singură altă persoană. Care la rândul ei la o singură altă persoană și tot așa… O altă scurgere a acestei informații poate avea lor și prin intermediul familiei întreprinzătorului.

Cert e că atunci când intențiile sale se află angajații se vor simți trădați. (Și nu numai ei.) Cu atât mai mult cu cât poate până atunci întreprinzătorul afirma mereu că nici nu se gândește să își vândă vreodată afacerea, că o lasă fiului său. Sau alte astfel de afirmații.

Ideea e că în cele mai multe cazuri aceste lucruri se vor afla înainte de a se încheia vreo vânzare și va trebui acționat precum niște pompieri în cazul unui incendiu. Daunele pot fi foarte mari.

Cealaltă extremă o reprezintă întreprinzătorii care vorbesc deschis despre faptul că la un moment dat vor trebui să iasă din afacere, vânzând-o. Dacă îi asculți vei auzi că spun despre faptul că toate lucrurile au un sfârșit, că dacă vor primi o ofertă bună pentru afacerea lor o vor vinde și alte expresii similare.

Angajații se obișnuiesc cu ideea și o iau și ei ca pe un lucru firesc. Cu toate acestea, la momentul vânzării și ei vor fi speriați și își vor pune problema dacă după vânzare vor mai fi păstrați în firmă sau nu, dacă noul proprietar va fi cel puțin la fel de bun cu ei precum este actualul proprietar, dacă salariul lor va rămâne același, dacă vor fi aduși noi șefi sau vor rămâne cei vechi și multe alte îngrijorări pe care le-ar avea orice persoană atunci când e pusă în fața unei schimbări.

Grupul acestor întreprinzători ce vorbesc deschis despre posibilitatea vânzării afacerii lor e relativ mic. Dar, din câte am observat, este în creștere.

Un lucru mai puțin evident e faptul că și întreprinzătorul își pune problema dacă angajații săi vor avea sau nu un loc de muncă (cel puțin la fel de bun) în cadrul firmei sale, deja preluate. Cu atât mai mult cu cât are o relație profesională și chiar personală foarte bună cu o mare parte din angajați, cărora le-ar vrea numai binele.

De cele mai multe ori povestea se încheie cam așa: cei mai buni angajați vor fi păstrați și chiar avansați. Vor fi chiar mai mulțumiți de situația lor și poate chiar mai apreciați de către noii șefi, având în vedere că în noua afacere (mai mare) vor avea alte atribuții și se vor putea mai mult dezvolta profesional.

După cum am spus, nu îți pot spune ce să faci. Poate e și o cale de mijloc. Poate și angajații tăi văd unele lucruri ce deja îi pune pe gânduri. Poate știu că ai o problemă medicală și că ar fi momentul să o lași mai încet. Sau să te oprești. Că fiul sau fiica ta nu dorește preluarea afacerii tale. Că ești chiar nevoit să o vinzi. Și poate ar înțelege și accepta relativ ușor dacă le-ai spune lucrurilor pe nume.

Fiecare situație e unică. La fel ca orice firmă sau persoană. Numai tu poți avea un răspuns la întrebarea dacă să le spui angajaților sau nu.

Dacă vei decide că nu le vei spune angajaților că intenționezi în viitor să îți vinzi afacerea, atunci va trebui să ne gândim serios la „Cine voi fi eu în afacerea ta?”

Până acum mai avut mai multe „job-uri” în firmele clienților mei. Cel mai des am fost consultant pe probleme de dezvoltare a afacerii. Ceea ce e chiar adevărat, dacă ne gândim că pregătirea ei pentru vânzare are o puternică componentă de creșterea performanțelor și dezvoltarea afacerii. Dar pot fi orice altceva: un văr interesat să te ajute sau colaborator extern cu intenția de a fi angajat pe un viitor post. Sau chiar inspector din partea Statului pe anumite probleme.

Ideea e că va fi nevoie de implicarea echipei tale de conducere (dacă afacerea ta are o astfel de echipă) pentru pregătirea acestor materiale și pentru a le actualiza periodic în viitor. Sau cel puțin a contabilului tău (director financiar). De aceea trebuie „creată povestea”. Sau să spunem direct lucrurilor pe nume, dacă vei alege a doua variantă.

Indiferent ce alegi, eu voi fi 100% de partea ta.

Feri Lorincz

PS: Poate te gândești la cât te-ar putea costa pregătirea materialelor pentru vânzarea afacerii tale. Eu cel puțin m-aș gândi… Și chiar o fac. Dar nici eu nu știu încă.

E prima serie la care fac acest lucru ca serviciu separat, de sine-stătător. Acest lucru are atât puncte forte cât și puncte slabe (cel puțin mă aștept să aibă) pe care vreau să le elimin la următoarele serii, folosind feedback-ul tău de la final. De aceea vreau să mă revanșez de pe acum oferindu-ți un preț cât mai bun.

Te rog să mă mai lași câteva zile să mă gândesc la asta. Îți mulțumesc de pe acum.

Mâine vom detalia câteva din materialele ce le vom pregăti împreună.

Până atunci, numai bine!



PPS: dacă vrei să primești următoarele email-uri din seria 5-12 august 2020 înscrie-te pe acestă listă.



68 afișare

16, Octavian Paler Street, Sanmartin, Romania 417495       ferilorincz@thetimetosell.com   |   0040-745-006-277

  • Facebook - Black Circle
  • Twitter - Black Circle
  • LinkedIn - Black Circle

Up

© 2025 The Time To Sell